Creșterea copilului în era digitală

Nu există o perioadă mai bună decât cea actuală pentru a savura din scoarță în scoarță cartea „Creșterea copilului în era digitală. Ghid de parenting responsabil“, scrisă de dr. Elizabeth Kilbey și publicată la Editura Niculescu.

Prin explicațiile oferite și prin sfaturile precise, cartea devine utilă oricărui părinte cu copii ce au vârste între 4 și 18 ani. Premisa incontestabilă de la care pleacă această carte este una pe care studiile nu contenesc să o sublinieze cu îngrijorare: folosirea exagerată a dispozitivelor mobile și a ecranelor, de orice fel, de către copii are consecințe nu doar pe termen scurt, ci și în viața viitorilor adulți care se formează în acest fel.

Jocul: de la varianta concretă la varianta virtuală

Ne confruntăm cu o trecere a ideii de joc de la varianta anterioară care era palpabilă, concretă, creativă, la o variantă virtuală, digitalizată, care oferă o mult diminuată stimulare benefică pentru cei mici. Chiar dacă jucăriile trecutului nu se ridicau la nivelul spectaculos vizual pe care îl au cele din prezent, cele din prima categorie erau cele care stimulau cu adevărat imaginația.

Deși sunt cei care întrețin această situație, părinții se văd în mod paradoxal (auto)forțați să gestioneze situația cu niște copii care nu îi ascultă, care sunt incapabili să se concentreze pe o perioadă mai lungă de timp, refuză să își facă temele, nu respectă limitele impuse de adulții din jurul lor, mai ales pentru a negocia în avantajul lor timpul pe care îl pot petrece în fața ecranelor.

Semnele dezvoltării insuficiente la cei mici

Dr. Elizabeth Kilbey ne atrage chiar atenția cu privire la anumite semne care trădează dezvoltări insuficiente ale celor mici datorate inactivității fizice și timpului petrecut preponderent în lumile virtuale. De exemplu, există copii de 4-5 ani care coboară scările cu câte un singur picior, precum copiii foarte mici, pentru că nu au mișcările corpului suficient coordonate. Ei vor reuși cu greu să stea jos liniștiți atunci când ajung la școală.

În mod paradoxal, o copilărie petrecută activ, în natură, ne pregătește mult mai bine pentru perioada școlii decât copilăria petrecută în activități preponderent statice. Jocurile de echipă sunt și ele deosebit de importante. Empatia, respectarea limitelor celuilalt, interacțiunea sănătoasă se învață, nu sunt înnăscute. Lipsa unor jocuri structurate alături de ceilalți copii îi face pe cei mici să interacționeze deficitar, conflictual cu cei din jur atunci când ajung în colectivități.

Pericolele nu sunt doar la nivel psiho-social, ci și în plan biologic. De cele mai multe ori, timpul petrecut în fața ecranelor poate declanșa eliberarea de adrenalină, hormon pe care corpul îl secretă atunci când este supus stresului. Iar de fiecare dată când se eliberează adrenalina, se eliberează și cortizolul – hormonul stresului – ce poate crește tensiunea arterială, glicemia și poate slăbi sistemul imunitar.

Ce pot face părinții?

Ce pot face părinții pentru a-i deconecta pe cei mici de la aceste dispozitive evitând ca timpul petrecut în fața lor să îi afecteze în mod considerabil?

Dr. Elizabeth Kilbey, specialistă în psihologia copilului, cu o vastă experiență în lucrul cu copiii și familiile care au dificultăți emoționale și de comportament, aduce sfaturi practice, ușor de aplicat. Iată câteva dintre ele:

• Amenajați lucrurile astfel încât cei mici să fie aduși în contexte care implică existența mai multor copii: locuri de joacă, parcuri etc.
• Timpul petrecut în fața ecranului trebuie stabilit de la început și reglementat. Nu este o limită discutabilă, oricât de impresionante ar fi implorările celor mici.
• Copiilor este important să li se explice de la bun început că deținerea unei tablete nu este sinonimă cu faptul că au controlul asupra ei. Tot adulții sunt cei care pun limitele și se asigură că sunt respectate.